SCRISOARE DESCHISA ADRESATA DOMNULUI KLAUS JOHANNIS - PRESEDINTELE ROMANIEI

Stimate Domnule Preşedinte, Klaus Johannis,

In decursul istoriei, acest neam a ezitat sã aleagã ce ar fi fost bine pentru sine. A aşteptat sã aleagã alţii pentru el. Inacţiunea aceasta letalã i-a dat iluzia că trãieşte, când, de fapt, nu a fãcut altceva decât sã moarã puţin câte puţin.  Indiferenţa şi ezitarea acestei naţii a dat prilejul unor pigmei intitulaţi politicieni sã îi îngroape certitudinile. Din cauza unor asemenea indivizi acest popor nu mai crede în dreptate şi în adevãr şi s-a îndepãrtat de la Dumnezeu...

Acest popor, mereu manipulat, a stat în letargie un sfert de veac, deşi fiecare român a simţit înlãuntrul sufletelui sãu în 1989 cã nimic durabil nu se poate întemeia pe inacţiune şi lipsã de atitudine civicã.

In urmã cu 25 de ani, dupã ce am participat activ la “Revoluţia” furatã, am ales sã mã implic în viaţa socialã în speranţa cã voi putea contribui la o schimbare în bine a ţãrii mele. Aşa am ajuns sa fac parte din echipa Ligii Studenţilor din România şi sã particip la fenomenul Piaţa Universitãţii, cu credinţa şi speranţa într-un viitor mai bun.

Atunci, naiv fiind, am crezut cã visele si idealurile generaţiei noastre şi ale pãrinţilor noştri vor deveni peste noapte certitudini. Dar m-am înşelat ! Amarnic !

Anii au trecut, dar am continuat sã lupt în speranţa cã se ve schimba ceva, odatã, cândva.... Cu durere în suflet, pentru cã multe din speranţe mi-au fost furate, calcate în picoare... Am uitat sã rãd, sã mã bucur de viaţã, am fost înglodat în griji şi necazuri asemenea semenilor mei. Dar am continuat sã mã zbat cu gândul cã pruncii mei şi ai acestei naţii trebuie creascã falnici ca brazii şi nu trebuie sã nu se îndoiascã nicodatã. Am fãcut-o cu suflet, cum m-am priceput eu mai bine.

Din pãcate, realizez acum cã în lipsa unei coagulãri societãţii civile efortul meu a fost doar o picaturã într-un ocean agitat de forte politice oculte şi iresponsabile, care şi-au urmãrit doar propriile interese meschine, în vreme ce copiii şi pãrintii noştri s-au vãzut obligaţi sã-şi abandoneze într-un colţ al sufletului idealurile şi au decis sã se hrãneascã cu iluzii deşarte în speranţa unui viitor mai bun.

Dezamãgit şi având de multe ori un sentiment de inutilitate, nu am renunţat sã mã implic, având în minte spusele lui Nicolae Titulescu : ”Fiecare are misiunea lui”, dar mai ales poveţele bunicul meu, un ţãran simplu din inima Munţilor Fãgãraşului, care spunea cã tot timpul avem datoria sã alegem între adevãr şi minciunã, între bine şi rãu, între certitudine şi speranţã, dar mai ales între adevãr şi minciunã.  

Am sperat în fiecare clipã, şi voi spera pânã când Dumnezeu îmi va încheia misiunea pe acest Pãmânt, cã într-o bunã zi România se va trezi şi va acţiona împreunã. Asta pentru ca visele, trãirile şi idealurile acestui neam sunt aidoma: o Românie Mare, mândrã precum Soarele de pe Cer, prosperã şi respectatã în lume. 

A trebuit sã treacã un sfert de veac pânã când, sãtul de umilinţele la care a fost supus, poporul acesta a rãbufnit şi s-a ridicat în picioare, în cãutarea demnitãţii pierdute şi a adevãrului rãtãcit.

Pânã însã când vom afla de ce acest popor a explodat (dacã a rãbufnit de la sine, ori controlat de forţe politice dornice de putere rãmâne sã stabileascã istoria) vã cer sã veniţi în stradã.  Ca Preşedinte al tuturor românilor, dar ca şi dascãl, aveţi misiunea sacrã de a învãţa acest popor sã meargã pe drumul sãu, cãci dupã atâţia ani de stat în genunchi, acest popor este vlãguit şi nu mai ştie sã pãşeascã demn.

Nu staţi în birou sã dialogaţi cu aşa-zişi reprezentanţi ai societãţii civile, mulţi dintre aceştia emisari vechi ai lui Sorin Ovidiu Vântu, George Soros, ori ai unor interese care nu reprezintã voinţa acestei naţii.

Nu mimaţi dialogul. Veniţi în stradã !

Doar aici veţi afla cã ceea ce spunea Mihai Eminescu în urmã cu peste 145 de ani este perfect adevãrat în prezent: „suntem zăpăciţi, nu mai ştim ce voim, ce să facem, ce să primim, ce să respingem, în cine să ne încredem; nu ne mai înţelegem şi nu ne mai auzim unii pe alţii”. Ne trebuie o idee care să ne limpezească toate capetele şi care să ne împreune pe toţi la lucru”.

Domnule Preşedinte, trebuie sã ascultaţi freamãtul mulţimii, sã cugetaţi şi sã înţelegeţi cã NE TREBUIE O IDEE CARE SĂ NE LIMPEZEASCĂ TOATE CAPETELE ŞI CARE SĂ NE ÎMPREUNE PE TOŢI LA LUCRU.

Trebuie sã realizaţi în stradã cã „IDEEA” de care vorbea Eminescu s-a multimplicat exponenţial si s-a transformat în „IDEI” în cei 25 de ani de umilinţã la care acest neam a fost siluit.

Ca atare, fiind vorba de sute, ori chiar mii de nemulţumiri, rezolvarea lor este imposibil a se face printr-o invitaţie transmisã electronic, într-o noapte, şi apoi printr-o discuţie de tainã cu reprezentanţi ai unor figuri vechi ce au în spate forţe oculte, invocând presiunea unei mulţimi încã necoagulate, dar setoasã de dreptate, adevãr şi schimbare.

Dacã dorim ca idealurile românilor sã se transforme în certitudini, rezolvarea problemelor acestei naţii trebuie sã se facã în timp, pas cu pas, prin dialog cu majoritatea, nu cu o minoritate mai mult sau mai puţin prieputã ori interesatã.

Si mai important însã, trebuie sã înţelegeţi cã certitudinile pe care acest popor aşteaptã sã prindã viaţã se poate face doar cu oameni responsabili, iubitori de ţarã şi de neam, cu oameni care trebuie sã realizeze cã acest pãmînt sfânt trebuie condus cu sufletul şi cu înţelepciune. Nu cu strãini de interesele acestei naţii! Asta pentru cã România nu este doar o ţarã de 22 de milioane de locuitori, ci e un pâmânt legendar cu 22 de milioane de suflete, dupã cum spune regretatul şi totodatã inegalabilul Octavian Paler. Fiecare român are grijile, visele şi aşteptãrile sale.  De aceea fiecare român are nevoie de acelaşi pe care Dumneavoastră, Domnule Preşedinte, îl căutaţi când ajungeţi seara acasă, în preajma celor dragi sufletului.

Fiecare român are „arsuri” sufleteşti grave. Iar pentru ca rãnile provocate în cei 25 de ani sã se vindece trebuie tratate individual. Nu colectiv. Si mai ales în linişte, cu suflet şi cu minte. Treburile ţãrii trebuie fãcute durabil, nu în pripã, cãci ţara aceasta trebuie sã o lãsãm cândva pruncilor noştri.

In calitate de Preşedinte al tuturor românilor, trebuie sã aveţi înţelepciunea de a nu permite ca aceastã nouã „Revoluţie” a neamului nostru românesc sã fie confiscatã de oameni pe care i-aţi ales dupã criterii necunoscute. Bãnuiesc cã ştiţi foarte bine ce spunea Paul Bourget : „O revoluţie e întotdeauna începutã de naivi, continuatã de intriganţi şi confiscatã de escroci”. De aceea, vã cer din suflet, domnule Preşedinte, nu înşelaţi aşteptãrile acestui neam!  Dialogaţi cu românii adevãraţi, nu cu personaje care vi se vârã pe sub nas de personaje dornice sã conducã destinele naţiei, dar şi mandatul Domnei Voastre.

Nu vã lãsaţi ghidonat de grabã, dar mai ales de serviciile secrete şi de anumiţi oamenii din jurul Domniei Voastre, cãci unii dintre ei nu au fãcut altceva decât sã-şi urmãreascã cu slugãrnicie propriile interese şi sã intoxice acest popor cu acţiuni dramaturgice şi bine ticluite, uitând că adevãratul scop al slujbei lor în folosul neamului trebuie sã serveascã democraţia şi interesele ţãrii.

 Nu vã lãsaţi adormit de personaje cu graniţe personale difuze şi refuzaţi sã acceptaţi exploatarea unor vulnerabilităţi care vă vor pune în braţe un electorat prostit. Dacã veţi proceda aşa, nimic nu va fi durabil.

Căutaţi să ridicaţi în jurul Domniei Voastre principii, cãutaţi sã coagulaţi în jurul Domniei Voastre minţile luminate ale naţiei, patrioţi, cãci patrioţii au principii care nu se vor identifica niciodată cu nevoia de a câştiga cu orice preţ ceva pentru sine, ci ei au onoarea şi puterea de a sta aievea în slujba ţãrii, a neamului. Iar acest lucru cere rãbdare şi chibziuinţã.

Nu vã bazaţi pe instinctul de politician, pentru cã experienţele anterioare sunt de multe ori irepetabile.

Alegeţi deci sã nu fiţi doar un simplu pion politic, cãci politicianul are tendinţa de a–şi revãrsa deseori sentimente de putere, superioritate, control, ori chiar rãzbunare.

Nu alegeţi sã fiţi un pion politic care cultivã chiar şi involuntar minciuna, diversiunea, minimizarea, cãci veţi sfârşi într-un final sã fiţi sacrificat pe tabla de şah a intereselor murdare din politicã. Iar o datã cu sacrificarea Domniei Voastre vor fi sacrificate speranţele unei alte generaţii (a câta ?).

Nu vã cer sã fiţi erou ! Vã cer sã fiţi doar român şi om de stat !

Ascultaţi pãsurile cetãţii şi nu pe ale politicienilor care vor doar sã-şi conserve privilegiile. Apoi judecaţi cu sufletul si rugaţi-l pe Dumnezeu sã luaţi cu mult curaj decizii demne, conţinute de adevãr, în beneficiul acestei naţii, cãci curajul este prima din calităţile omului, pentru ea că este calitatea care le garantează pe celelalte: iubirea, onoarea, dreptatea, demnitatea.

Dacã veţi avea înţelepciunea şi rãbdarea de a înţelege cã dreptate nu se poate face în lipsa adevãrului, veţi rãmâne în istoria acestei naţii.

Si ce este mai frumos şi mai trainic decât sã rãmâi în istoria, dar mai ales în mintea şi sufletul naţiei tale ?

Cu siguranţã doar iubirea lui Dumnezeu şi iubirea de mamã, cãci ele sunt eterne şi irepetabile !

V-o spune un român care deşi nu v-a votat, are încredere în capacitatea şi dorinţa Dumneavoastrã de a lãsa ceva durabil în urmã, pentru generaţiile ce vor urma.

Dumnezeu sã binecuvânteze România !

Aşa sã ne ajute Dumnezeu !

Cu respect,

Ec. Ovidiu ZARÃ

POST SCRIPTUM:

Stimate Domnule Preşedinte,

Dacã consideraţi util ca în aceste zile sã consultaţi, în calitate de reprezentanţi ai societãţii civile, şi foşti lideri ai Studenţilor din România (Gabriel Zbârcea – avocat; Cristinel Dragomir – inginer; Romeo Mosoiu – teolog; Antonie Popescu avocat; Eugen Popescu – medic; George Roncea – artist plastic, jurnalist, Rãcãuţanu Aurel – inginer; Dinu Gîndu – inginer, diplomat; Vlaicu-Popa Marius-Eremia – inginer; Alexa Aura – filolog, jurnalist; Victor Roncea – jurnalist; Iulian Capsali – teolog; Ovidiu Zarã – economist, jurnalist; Paul Munteanu - economist, jurist; Gheorghe Creţan – economist), vã stãm la dispoziţie cu inima, sufletul, mintea, dar mai ales cu experienţa şi dorinţa comuna de avea o ţarã normalã şi demnã, care sã facã parte cu mândrie din uniunea statelor europene moderne şi profund democratice.
Ataşat, vã transmit şi o listã a primelor 250 de persoane care susţin modificarea Legii 303/2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor (publicatã în Monitorul Oficial, partea I, nr. 576/29.06.2004, cu modificãrile si completãrile ulterioare), în sensul introducerii în actul normativ menţionat a unor prevederi care sã atragã rãspundere penalã, materialã şi administrativã a judecãtorilor şi procurorilor care cu rea intenţie sau din eroare judiciarã distrug destine.
Precizez faptul cã cele 250 de semnãturi ataşate fac parte dintr-o listã cu peste 10.800 de români care cer imperativ modificarea legii menţionate, prin intermediul petiţiei “Magistraţii trebuie sã rãspundã pentru erorile judiciare”
  (http://www.petitieonline.com/magistratii_trebuie_sa_raspunda_pentru_erorile_judiciare).

*******

NOTA: 

Scrisoarea deschisa a fost remisa prin intermediul adresei de e-mail procetatean@presidency.ro (compartimentul probleme cetatenesti, audiente si petitii, ; coordonator - GABRIEL CRISTIAN PISCOCIU - consilier de stat in cadrul Administratiei Prezidentiale), tinand cont de faptul ca adresa e e-mail comunicata societatii civile (emailconsultari@presidency.ro) nu a mai fost functionala in cursul zilei de astazi.